Visualizzazioni totali

domenica 26 giugno 2011

Povesti paranormare reale(povestite de la altii)

Pana acum 3 ani nu credeam in fenomene paranormale, auzeam povesti de la diversi oameni dar credeam ca imaginatia le-a jucat feste.
Era noaptea de Inviere, dupa ora 12 este obiceiul sa mearga oamenii si sa duca lumina pe morminte. Asa am facut si noi, fiecare cu candela in mana am mers in cimitir la mormintele rudelor, prietenilor care au trecut in nefiinta. E singura noapte din an in care cimitirul pare primitor, nu este mormant la care sa nu fie aprinsa cate o lumanare, sute de oameni stau langa crucile reci si deapana amintiri despre cei care au plecat dintre noi… Eram impreuna cu sotul, cumnata si cumnatul meu, am terminat de pus lumanari in cimitirul ortodoxilor si am hotarat sa mergem si la mormantul bunicii care era in cimitirul pentru penticostali. Am ajuns la poarta cimitirului, m-am uitat un pic, era un singur mormant luminat iar la capatul acestuia stateau trei oameni, am tras de poarta sa o deschidem dar aceasta era incuiata. ” Trebuie sa fie deschisa, doar acei oameni pe unde au intrat, am gandit eu.” Sotul meu a reusit sa deschida poarta am intrat in cimitir, am tras cu ochiul la acei oameni, erau doua batrane imbracate in negru iar in mijlocul lor statea un barbat inalt, slab, cu o structura osoasa, era imbracat intr-un pardesiu alb cu nasturi mari negri. Cred ca au observat ca ii privesc pentru ca barbatul a ridicat pentru o secunda capul din pamant, eu mi-am schimbat privirea fara sa spun nimic. Inainte sa intram in cimitir a inceput un vant destul de puternic si candelele noastre s-au stins, eu mi-am indemnat sotul sa mearga sa ceara lumina de la acei oameni doar nu este nici o problema. Atunci sotul meu ma intreaba: Care oameni??? Am ridicat privirea am observat ca nu este nimeni langa acel mormant……Au inceput sa-mi tremure picioarele si il tineam strans de mana pe sotul meu. Clipele cat am mai stat in cimitir mi s-au parut ore infricosatoare. Cand am iesit din cimitir le-am spus celor trei ce am vazut. Nu prea m-au crezut, au spus ca mi s-a parut, dar totusi l-am rugat pe sotul meu sa intrebe vecinul, un om in etate, cine este inmormantat acolo.
SURPRIZA. Cel inmormantat acolo a fost exact cum l-am descris eu…inalt, slab, veterinar de profesie, de aceea umbla toata ziua imbracat intr-un halat alb. Langa mormantul lui sunt ingropate mama si bunica lui.
Nu stiu de ce l-am vazut doar eu….nu pot sa-mi explic fenomenul, poate daca nu-mi confirma vecinul desi am vazut cu ochii mei, si acum am intiparita in minte acea imagine, as fi spus ca poate mi s-a parut…….

Nessun commento:

Posta un commento