Visualizzazioni totali

domenica 26 giugno 2011

Povesti paranormare reale(povestite de la altii)

Am sa va povestesc si eu un eveniment trist din viata mea, care consider ca a fost paranormal. Mama mea era bolnava de cancer in stadiu terminal. Locuia intr-o garsoniera, la cateva minute de mers pe jos. Matusa mea statea cu ea zi si noapte, eu veneam doar cateva ore pe zi impreuna cu fetita mea, pe atunci in varsta de 3 luni, timp in care matusa mergea acasa, se schimba si dormea putin. Mama era semi-constienta, nu mai vorbea, doar gemea de durere. Eu luam fetita in carucior si stateam langa patul ei. Copilul dormea de cele mai multe ori, sau se juca in carucior, linistita.
Intr-o zi, dimineata cand urma sa merg la mama am inceput sa aud niste horcaieli in casa. Am inceput sa strabat camerele in cautarea sursei zgomotului, dar nu am depistat de unde venea. Am sunat la garsoniera mamei, sa o intreb pe matusa cand sa vin, dar matusa mi-a raspuns precipitata”Vino repede, acum si-a dat sufletul”. Deci horcaielile pe care le auzeam erau poate ale mamei care se stingea?? Intre mine si mama functiona o telepatie formidabila si poate ca de aceea am auzit aceste gemete.
Am luat repede fetita in carucior si am plecat in viteza acolo. Pe drum copilul era linistit, dar cand am intrat in casa, pe hol a inceput sa se agite si sa planga sfasietor, cum nu o mai auzisem niciodata. Nu o puteam linisti cu niciun chip, urla ca din gura de sarpe, in conditiile in care cand mersesem acolo in ultimele zile statuse ca un ingeras.
Am sunat la niste vecini pe care ea nu-i vazuse niciodata, dar cand am intrat cu caruciorul in casa lor s-a linistit imediat.
Probabil era spiritul mamei care a speriat-o, un miros specific, nu stiu, dar ceva a speriat-o si mi se strange sufletul si acum, la 11 ani de la acele evenimente.
Dupa moartea mamei am si visat-o de cateva ori, iar unul dintre vise a fost mai ciudat. Dadusem de pomana aproape toate hainele si lucrurile ei. Pastrasem totusi un costum din stofa grena, care ii statea mamei foarte bine, dar pe care l-as fi putut purta si eu. Intr-o noapte am visat-o cu acel costum, apoi iarasi altadata imbracata tot cu el. Nu stiam ce poate fi. Insa fiindca visul se repeta, i l-am povestit unei prietene. Aceasta avand mai multa experienta de viata mi-a spus “Mama iti cere costumul, trebuie sa il dai de pomana”. Asa am facut si intr-adevar nu am mai visat-o imbracata cu el. Am tinut minte si apoi, de cate ori aveam un vis care implica haine sau mancare, cumparam lucrurile respective si le dadeam de pomana. De atunci o visez ra, dar imi zambeste mereu…sper ca e linistita si multumita.

Nessun commento:

Posta un commento