Povesti paranormare reale(povestite de la altii)

Pana acum 3 ani nu credeam in fenomene paranormale, auzeam povesti de la diversi oameni dar credeam ca imaginatia le-a jucat feste.
Era noaptea de Inviere, dupa ora 12 este obiceiul sa mearga oamenii si sa duca lumina pe morminte. Asa am facut si noi, fiecare cu candela in mana am mers in cimitir la mormintele rudelor, prietenilor care au trecut in nefiinta. E singura noapte din an in care cimitirul pare primitor, nu este mormant la care sa nu fie aprinsa cate o lumanare, sute de oameni stau langa crucile reci si deapana amintiri despre cei care au plecat dintre noi… Eram impreuna cu sotul, cumnata si cumnatul meu, am terminat de pus lumanari in cimitirul ortodoxilor si am hotarat sa mergem si la mormantul bunicii care era in cimitirul pentru penticostali. Am ajuns la poarta cimitirului, m-am uitat un pic, era un singur mormant luminat iar la capatul acestuia stateau trei oameni, am tras de poarta sa o deschidem dar aceasta era incuiata. ” Trebuie sa fie deschisa, doar acei oameni pe unde au intrat, am gandit eu.” Sotul meu a reusit sa deschida poarta am intrat in cimitir, am tras cu ochiul la acei oameni, erau doua batrane imbracate in negru iar in mijlocul lor statea un barbat inalt, slab, cu o structura osoasa, era imbracat intr-un pardesiu alb cu nasturi mari negri. Cred ca au observat ca ii privesc pentru ca barbatul a ridicat pentru o secunda capul din pamant, eu mi-am schimbat privirea fara sa spun nimic. Inainte sa intram in cimitir a inceput un vant destul de puternic si candelele noastre s-au stins, eu mi-am indemnat sotul sa mearga sa ceara lumina de la acei oameni doar nu este nici o problema. Atunci sotul meu ma intreaba: Care oameni??? Am ridicat privirea am observat ca nu este nimeni langa acel mormant……Au inceput sa-mi tremure picioarele si il tineam strans de mana pe sotul meu. Clipele cat am mai stat in cimitir mi s-au parut ore infricosatoare. Cand am iesit din cimitir le-am spus celor trei ce am vazut. Nu prea m-au crezut, au spus ca mi s-a parut, dar totusi l-am rugat pe sotul meu sa intrebe vecinul, un om in etate, cine este inmormantat acolo.
SURPRIZA. Cel inmormantat acolo a fost exact cum l-am descris eu…inalt, slab, veterinar de profesie, de aceea umbla toata ziua imbracat intr-un halat alb. Langa mormantul lui sunt ingropate mama si bunica lui.
Nu stiu de ce l-am vazut doar eu….nu pot sa-mi explic fenomenul, poate daca nu-mi confirma vecinul desi am vazut cu ochii mei, si acum am intiparita in minte acea imagine, as fi spus ca poate mi s-a parut…….

Povesti paranormare reale(povestite de la altii)

Am sa va povestesc si eu un eveniment trist din viata mea, care consider ca a fost paranormal. Mama mea era bolnava de cancer in stadiu terminal. Locuia intr-o garsoniera, la cateva minute de mers pe jos. Matusa mea statea cu ea zi si noapte, eu veneam doar cateva ore pe zi impreuna cu fetita mea, pe atunci in varsta de 3 luni, timp in care matusa mergea acasa, se schimba si dormea putin. Mama era semi-constienta, nu mai vorbea, doar gemea de durere. Eu luam fetita in carucior si stateam langa patul ei. Copilul dormea de cele mai multe ori, sau se juca in carucior, linistita.
Intr-o zi, dimineata cand urma sa merg la mama am inceput sa aud niste horcaieli in casa. Am inceput sa strabat camerele in cautarea sursei zgomotului, dar nu am depistat de unde venea. Am sunat la garsoniera mamei, sa o intreb pe matusa cand sa vin, dar matusa mi-a raspuns precipitata”Vino repede, acum si-a dat sufletul”. Deci horcaielile pe care le auzeam erau poate ale mamei care se stingea?? Intre mine si mama functiona o telepatie formidabila si poate ca de aceea am auzit aceste gemete.
Am luat repede fetita in carucior si am plecat in viteza acolo. Pe drum copilul era linistit, dar cand am intrat in casa, pe hol a inceput sa se agite si sa planga sfasietor, cum nu o mai auzisem niciodata. Nu o puteam linisti cu niciun chip, urla ca din gura de sarpe, in conditiile in care cand mersesem acolo in ultimele zile statuse ca un ingeras.
Am sunat la niste vecini pe care ea nu-i vazuse niciodata, dar cand am intrat cu caruciorul in casa lor s-a linistit imediat.
Probabil era spiritul mamei care a speriat-o, un miros specific, nu stiu, dar ceva a speriat-o si mi se strange sufletul si acum, la 11 ani de la acele evenimente.
Dupa moartea mamei am si visat-o de cateva ori, iar unul dintre vise a fost mai ciudat. Dadusem de pomana aproape toate hainele si lucrurile ei. Pastrasem totusi un costum din stofa grena, care ii statea mamei foarte bine, dar pe care l-as fi putut purta si eu. Intr-o noapte am visat-o cu acel costum, apoi iarasi altadata imbracata tot cu el. Nu stiam ce poate fi. Insa fiindca visul se repeta, i l-am povestit unei prietene. Aceasta avand mai multa experienta de viata mi-a spus “Mama iti cere costumul, trebuie sa il dai de pomana”. Asa am facut si intr-adevar nu am mai visat-o imbracata cu el. Am tinut minte si apoi, de cate ori aveam un vis care implica haine sau mancare, cumparam lucrurile respective si le dadeam de pomana. De atunci o visez ra, dar imi zambeste mereu…sper ca e linistita si multumita.